Priveam...

Era o zi cu soare. Stăteam pe marginea apei şi priveam în jur. Era atât de frumos! Câţiva norişori albi şi pufoşi, ce populau cerul de un albastru azuriu, se oglindeau în apa limpede şi răcoroasă. Eram înconjurată de pădure, din care răsărea din loc în loc câte o stâncă golaşă ce se înălţa spre soare.
Priveam....priveam în apă. Şi am văzut cum într-o cameră spaţioasă tineri încingeau o horă. Ce e drept nu prea ştiau, dar se distrau. Apoi aceeaşi tineri repede în costumele de baie, la miezul nopţii, au avut curajul să se arunce în necunoscut...Înfriguraţi, sub pături, pe canapele moi urmăreau un film... Înainte să adoarmă, după lungile poveşti, au fost treziţi de un ciocănit în geam...oare cine să fie?? Reacţiile au fost pe cât de diverse pe atât de opuse: unii râdeau, alţii erau speriaţi, alţii indiferenţi, alţii adormiţi...S-au aflat apoi făptaşii cărora li s-a promis răsplată. Soarele bătu în geam şi toţi se treziră. A urmat o baie într-o apă răcoroasă...sărituri, bătăi cu apă, plutiri liniştite pe saltea, stat la plajă ce au umplut o zi întreagă...
Priveam şi mă bucuram. Priveam. Doream să continue, am vrut să ating din nou aceste momente de bucurie, momente de neuitat, dar când am încercat, au dispărut.....priveam în apă, şi mă vedeam doar pe mine...