Gânduri fără şir alergau prin mintea mea. Viteza trenului franţuzesc nu le întrecea. Îmi aminteam cum, într-o iarnă friguroasă, zăpada scârţâia sub cismele noastre. Îmi aminteam cum, am intrat într-o cafenea. Era cald. Eram cu tine, şi era bine. Îmi aminteam cum, mă trezeam dimineaţa şi tu mă priveai; zâmbind, îmi dădeai la o parte părul de pe frunte şi aşezai o sărutare dulce. Îmi aminteam cum, fugeam printre picuri sclipitori de ploaie; cum ne stropeam sărind în bălţi murdare. Hainele noastre deveneau reci şi murdare, dar noi, noi râdeam. Îmi aminteam cum, alergam ca bezmeticii după un tren ce prea repede pleca. Şi totuşi, noi râdeam. Îmi aminteam cum, ne-am certat în staţie: nu-mi plăcea unde mergeam, şi ţie da. Dar, m-ai iertat şi m-ai îmbrăţişat. Îmi aminteam cum, printre frunze mari şi verzi mă ascundeam, de o sticlă cu apă transparentă, ce era în mâna ta. Îmi aminteam cum, ghiceam elefanţi, căţei, pisici, acadele şi lămpi, în norii coloraţi ce se întindeau pe cerul depărtat, întinşi pe spate pe o pătură minusculă. Îmi aminteam cum ochelarii de soare ce erau pe nasul meu, ajungeau pe nasul tău. Şi de toate astea noi râdeam. Îmi aminteam cum, vorbeam mult mult la telefon, şi cum ne jucam cu cablul telefonului răsucindu-l ca o buclă pe degetul arătător. Îmi aminteam cum, m-ai păcălit şi mi-ai furat vata pe băţ. Nu mi-a plăcut deloc de tine şi, ţi-am scos limba. Tu, ai râs şi m-ai pupat pe obraz. Îmi aminteam, cum visam împreună lumea. Îmi aminteam, că tu vroiai o gumă mentolată şi eu una dulce. La magazin nu avea mentolată, dar eu, am împărţit-o pe a mea (cea dulce) cu tine. Şi tu, ai râs. Îmi aminteam, că tu mi-ai arătat o stea, una mare şi frumoasă şi de asemenea ai zis că e a mea. Îmi aminteam cum, am mers într-un magazin mare şi, am desfăcut o pungă de chips-uri şi o mâncam doar noi. Îmi amintesc cum, am dansat pe-un câmp departe, unde nimeni nu ne vedea. Era frumos, şi noi râdeam. Îmi amintesc cum, nu ne compostam biletul pe troleu şi cum apoi, fugeam de controlor. Şi, îmi mai aminteam cum, râdeam doar noi, fără ca să vorbim; şi-mi citeai gândurile. Mi-ai cumpărat un balon verde! Mi-a plăcut mult şi am râs. Îmi aminteam cum, cântam amândoi cântece ale căror versuri nu le ştiam. Îmi amintesc cum, atunci când plângeam mă mângâiai cu cuvinte frumoase şi mă înţelegeai. Tu, mă iubeai.
Îmi aminteam cum eu am rămas aici, şi tu, tu ai plecat. Tu râdeai, şi eu, eu doar zâmbeam. Zâmbetul meu ascundea lacrimi cu greu oprite să nu alunece pe obrajii-mi cu gropiţe, atâta timp cât tu încă mă mai vedeai. Apoi, am fugit în baie, şi acolo am plâns. Dar apoi, mi-a trecut.
Gândurile astea alergau prin mintea mea, şi atât de repede încât ceasul de-abia cu greu a măsurat câteva secunde. Gândurile astea m-au făcut să zâmbesc, să râd, să dansez, să plâng...
